Copilul tau este in pragul adolescentei si ai aflat ca a „incercat” sa fumeze marijuana. Cand ai intrebat de ce a incercat, ti-a spus: „Am fumat si eu iarba, o data sau de doua ori. Ce te agiti atata!” Trebuie sa recunosti ca aceasta veste te-a lovit ca o caramida in moalele capului: dusmanul nu mai e la usa, deja a intrat in casa…

Si acum ce o sa faci? Primele sau doua zile dupa aceasta descoperire socanta sunt cele mai importante. S-ar putea ca primul gand care iti vine in minte sa fie: „De ce eu? De ce noi? Ce am gresit ca sa ni se intample asta?” Esti suparata, te simti ranita, rusinata si furioasa. Esti dezamagita. Te gandesti: „Ce o sa spuna lumea despre noi cand o sa se afle? Ce o sa se intample cu familia noastra?”

S-ar putea sa reactionezi la aceste sentimente dureroase intr-unul dintre aceste doua moduri – „minimizand” sau ‘maximizand” importanta situatiei. De exemplu, poti fi tentata sa o minimalizezi spunandu-ti: „Ei, a fumat doar o data. E doar un episod trecator. A facut-o doar ca sa nu para diferit de ceilalti. In fond, aproape toti copiii incearca, sa vada cum e. Nu o sa se mai repete. Totusi e copil bun.

Pe de alta parte, poti fi tentata sa iti amplifici temerile: „Copilul meu o sa ajunga un drogat de gang. O sa ia supradoza si o sa moara. Trebuie sa-l trimit imediat la o clinica de dezintoxicare. Probabil deja si vinde droguri.”

In loc sa adopti oricare dintre aceste atitudini extreme, este cazul sa recastigi controlul asupra propriilor emotii, sa ramai calma. Cum ai putea face asta?

Du-te in dormitor si, eventual, poti trage o portie sanatoasa de plans. Nu vorbi cu copilul tau pana cand nu te-ai calmat. Daca esti la fel de tulburata si dupa o ora sau doua, fa-ti drum la biserica. E o veche zicala: „Nu incerca niciodata sa dai sfaturi unui om beat.” Este la fel de valabila si daca fiul tau se afla sub influenta drogurilor. Trebuie sa incepi sa stai de vorba cu copilul, dar nu singura, ci impreuna cu sotul – este extrem de important ca si sotul sa procedeze la fel. Trebuie sa fii constienta ca aflarea adevarului este un proces. Prima data cand copilul va incepe sa vorbeasca va spune doar 10% din adevar in multe cazuri, copilul chiar nu minte, doar ca spune doar o mica parte din ceea ce i se intampla. Probabil vei afla de presiunea exercitata de anturaj asupra copilului tau. Poti sa-ti pui si tu niste intrebari referitoare la familie: „Cum merg lucrurile in familia mea? Cum ma port in general cu copilul? Ce fel de model sunt pentru copilul meu?” Intreaba la scoala daca fiul tau pune probleme in comportament sau de invatatura; afla cine ii sunt prietenii; afla pe ce isi cheltuieste banii si de unde ii are. Ceea ce trebuie sa afli este daca fiul tau doar a experimentat drogurile sau acestea deja au devenit o obisnuinta. Daca intr-adevar, copilul a vrut doar sa vada cum e si coopereaza cu tine, atunci ai sanse reale sa rezolvi problema, dar cu conditia de a-ti pastra controlul emotional.

Pentru a preveni aceasta situatie este timpul sa actionezi si sa stabilesti ceea ce ai de facut. Iata cativa pasi pe care trebuie sa-i faci:

Mai multa comunicare – comunica mai des cu copilul tau; Mai multa vigilenta – observa daca adolescentul tau da semne ca ar lua droguri; Mai multa monitorizare – observa cu ce prieteni isi petrece timpul; Mai multa responsabilitate – explica-i consecintele acestor fapte; Mai multa interactiune pozitiva – planifica-ti cu fiul tau activitati la care amandurora sa va placa sa participati.