Acest post este pentru cei carora ideea de “sudul Italiei” le da fiori pe șira spinarii. Pentru cei pentru care sudul e un ținut salbatic, desprins din filmele cu mafioți, unde criminalitatea e in toi, se aud focuri de arma in miez de zi și jafurile sunt in mod regulat in meniu. Un loc in care n-ai vrea sa calatorești singur. Sau, mai ales, singura. Nordul țarii merge, domnule, e frumos și civilizat (in fine, cat de civilizați pot fi și italienii aștia), dar in sud?
Nu știu cați sunt cei care gandesc astfel, dar sunt. Pitiți pe acolo, am intalnit și eu cațiva. Poate unii nu vor sa recunoasca, dar nu-i nimic rușinos in asta, serios! De fapt, indraznesc sa recunosc ca ma numaram și eu printre ei. Inainte sa ajung prima oara acolo de capul meu.
Și ce-am facut de s-a schimbat situațiunea? Nu mult. M-am dus acolo de capul meu. Și am stat de vorba cu cineva. Era la Napoli, aveam o prietena acolo, și am stat la ea. Prietenul ei de atunci, un calator destul de inverșunat. Fusese in Brazilia, Congo, Kurdistanul turcesc, Cuba, Haiti și alte cateva astfel de destinații “sigure”, pe cont propriu. M-a intrebat unde vreau sa ma duc in continuare, dupa Napoli.
Eu n-aveam nici un plan detaliat, nici o rezervare facuta, profitam de faptul ca nu eram inca in sezon turistic și imi permiteam o oarecare flexibilitate. Dar vroiam sa ma duc in Puglia. Și acolo cunoșteam oameni. I-am spus asta.
Mario, in schimb, mi-a sugerat sa merg in Sicilia.“Nnnnuuuu”, m-am codit eu.“De ce?”“… mi-e frica…” am raspuns.
Fara sa-mi dau seama, a fost unul dintre momentele alea importante din viața. De ce? Pentru ca Mario a explodat. Frica? In Sicilia? Pe ce ma bazez? Pe știri? El cunoscuse fete care calatoreau singure in Honduras și Haiti, in Brazilia, ele nu apar la știri. De fapt exista o mulțime de oameni care calatoresc independent prin lumea asta mare și nu li se intampla nimic. Nici ei nu apar la știri. Veștile bune, serile liniștite, fericirea nici ele nu apar la știri.Și frica mi s-a dus ca prin minune.
De unde mi-am dat seama ca nu era frica, era doar o bariera mentala. Ne construim multe ziduri și bariere mentale. Nu putem, nu ne descurcam, nu suntem capabili. Cine vrea sa calatoreasca trebuie sa renunțe, daca nu la toate, macar la o parte din ele. Uneori avem nevoie de un efort conștient, de multa experiența, de pațanii și intalniri cu oameni deosebiți pentru a darama o bariera. Alteori ne trebuie doar un cuvant.
Mi-am continuat vacanța. Inspre Puglia, cu un mic detur pe coasta Amalfitana. Nu de frica, ci pentru ca visam de multa vreme sa ajung in Puglia. Și ulterior am fost și in Sicilia.
Dar, revenind la subiect, cat de periculos e sudul Italiei?
Statistic, Napoli, Sicilia și Bari sunt locurile notorii pentru criminalitate. Dar statisticile se pot invinge daca ești informat și știi sa te protejezi de pericole, și daca realizezi ca nu te vei izbi prea ușor de crima organizata. Cum mi s-a parut mie sudul Italiei pentru un turist? Pe alocuri un pic nesigur (da, vestitul Napoli), alteori dezolant (unele zone din Calabria), de multe ori neașteptat de frumos (ar fi prea multe zonele pentru a le enumera). Verdictul final, subiectiv vorbind, e destul de ușor pentru mine.
Ghicitoarea foto de saptamana trecuta era despre Gallipoli, unul dintre cele mai sudice orașe din Salento. Vi s-a parut… fioros?
