Sanatate

Virusul West Nile si psihoza tantarilor ucigasi

Din punct de vedere medical, sezonul estival 2010 a (re)adus in prim-plan virusul West Nile, semnal de alarma si substitut pentru isteria creata de gripa aviara si porcina.

Desi are o istorie de peste 1 000 de ani, virusul a fost identificat prima data in 1937 la o femeie din Omogo, Uganda si ulterior, la cai in Franta si Egipt. Se speculeaza faptul ca temutul virus i-ar fi fost fatal lui Alexandru cel Mare.

Purtatoarele virusului West Nile

Responsabil de infectia cu virusul West Nile este tantarul Culex pipiens femela, membru al familiei Flaviviridae, inrudit filogenetic cu virusul raspunzator de aparitia encefalitei, raspandit in regiunea tropicala si temperata din Africa, Europa, Orientul Mijlociu, Asia, America de Nord. Vectori pentru teritoriul tarii noastre alaturi de Culex pipiens sunt incriminati tantarul Anopheles si capusele.

Transmiterea infectiei se face de la pasarile purtatoare de virus, prin intepatura de tantar, si ulterior, contaminarea vectoriala la om, cai, caini, pisici, iepuri, maimute, veverite. Tantarul traieste cateva saptamani, chiar luni in conditii de umiditate, si se poate deplasa pe o raza de aproximativ 10 km, Nu supravietuieste anotimpului rece, deci nu exista riscul de amplificare a ciclului in primavara urmatoare.

Propagarea infectiei este facilitata de temperaturile caniculare si procesul de migrare al pasarilor din Africa, care ajung in delta si ulterior in luncile raurilor, fapt ce explica prezenta infectiei nu doar in zonele apropiate de focarele din Rusia, Grecia si Bulgaria.

Simptomele infectiei cu virusul West Nile

In 90% din cazuri virusul West Nile este o cauza frecventa de sindrom febril, fara afectare a sistemului nervos central, acompaniata simptomatic la 5-15 zile de la infectie de dureri de cap, dureri articulare si musculare, transpiratii excesive, stare de oboseala, inflamarea ganglionilor limfatici, greata, varsaturi, diaree.

Caracteristic infectiei este o eruptiva maculopapulara concentrate pe trunchi. Complicatiile infectiei pot fi fatale si sunt reprezentate de afectare neurologica, meningita respectiv encefalita, precedate de tremur, convulsii, dezorientare, paralizii.

Formele usoare ale infectiei beneficiaza de tratament simptomatic antialergic, hidratare, antiemetic, si sunt foarte usor de confundat cu o banala raceala, in absenta dozarii virusului din sange si lichid cefalorahidian, in timp ce formele grave, refractare la tratament necesita spitalizare.

Dupa epidemia din 1996 cand in Romania au fost confirmate 393 cazuri de meningita West Nile, soldate cu o mortalitate de 10%, autoritatile de sanatate publica ne asigura ca, momentan, nu exista pericolul unei noi epidemii, desi exista 80 de cazuri cu suspiciune de infectie, 7 confirmate si 2 decese, iar fluctuatiile meteorologice mentin starea de alerta pana in luna octombrie.

Transmiterea virusului West Nile

Infectia cu virusul West Nile nu se transmite de la om la om, prin atingere sau sarut, decat prin transplant de organe, transfuzii sangvine, intrauterin.

Daca doriti sa donati sange trebuie sa asteptati 28 zile de la intoarcerea dintr-o zona afectata. Din pacate, pana in prezent nu exista vaccin pentru acest virus, decat experimental, la cai. Mortalitatea este crescuta in randul persoanelor varstnice, cu imunitate compromisa si alte patologii cornice, cu potential letal, preexistente.

Masuri de prevenire impotriva virusului West Nile

Masuri de preventie a imbolnavirii si sugestii vestimentare in ton cu „noul trend epidemiologic” se refera la: montarea de plase la ferestre; secarea rezervoarelor de apa statuta – principala sursa de dezvoltare a larvelor; purtarea de tinute vaporoase, in culori pastel cu maneci si pantaloni lungi care sa acopere pielea; folosirea cremelor de uz cutanat impotriva muscaturilor de insecte; deparazitarea animalelor domestice; utilizarea pesticidelor; anuntarea autoritatilor sanitare teritoriale daca exista pasari moarte – principal indicator pentru temutul virus.

Recomandarea este sa apelati negresit la medicul specialist la aparitia si persistenta vreunuia din simptomele enumerate mai sus. Diagnosticata din timp infectia se trateaza fara sechele.