98% din calciul corpului nostru se gaseste in schelet, asigurand rezistenta mecanica a acestuia, dar si o rezerva de calciu a organismului. Restul de 2% se afla predominant in lichidele extracelulare si doar de 100.000 de ori mai putin in celule. Desi in cantitate mica, calciul extraosos este esential pentru procese precum diviziunea, activitatea enzimelor, expulzia diversilor produsi, transmiterea impulsului nervos, contractia musculara, coagularea sangelui. Calciul patrunde in organism prin intestin si este eliminat prin rinichi. Mecanisme foarte exacte mentin echilibrul intre concentratiile sale in diversele compartimente.
Se pune diagnosticul de hipercalcemie atunci cand calciul total seric depaseste 10,5 mg/dl. Poate fi:
– usoara (10,5 – 11,9 mg/dl)
– moderata (12 – 13,9 mg/dl)
– severa (≥ 14 mg/dl) – reprezinta o urgenta medicala putand duce la deces prin stop cardiac.
Hipercalcemia usoara este asimptomatica. Pe masura ce valorile cresc, pot aparea:
– litiaza renala si calcificarea intregului rinichi ducand in final la insuficienta renala cronica (deoarece rinichiul incearca sa elimine surplusul de calciu);
– ulcer, pancreatita, litiaza biliara, constipatie, greata, varsaturi, dureri abdominale difuze;
– astenie, somnolenta, confuzie, depresie, scaderea memoriei, psihoza;
– hipertensiune arteriala, modificari ale electrocardiogramei si posibil tulburari de ritm cardiac;
– dureri musculare, scaderea fortei musculare;
– tulburari de vedere prin afectarea corneei.
Hipercalcemia poate aparea prin:
– cresterea absorbtiei intestinale a calciului:
o excesul de calciu din suplimente alimentare sau pansamente gastrice;
o excesul de vitamina D din suplimente sau in boli granulomatoase (sarcoidoza, tuberculoza, lepra – celulele din granuloame secreta vitamina D active numita calcitriol), stiut fiind ca vitamina D este principalul stimulator al absorbtiei intestinale a calciului;
o hiperparatiroidismul: hormonul glandelor paratiroide activeaza vitamina D.
– scaderea eliminarii lui renale:
o insuficienta renala acuta
o intoxicatia cu diuretice tiazidice
– prin cresterea eliberarii lui din os in sange:
o in evolutia unui cancer (datorita metastazelor osoase sau unor substante secretate de tesutul malign)
o hiperparatiroidism
o hipertiroidie
o imobilizare
Hiperparatiroidismul primar este cea mai frecventa cauza endocrina de hipercalcemie. Se defineste ca secretie excesiva a hormonului numit parathormon – pe scurt PTH, din glandele paratiroide, in numar de 4, situate pe fata posterioara a tiroidei.
Cauza poate fi:
– o tumora benigna (adenom) – de cele mai multe ori sau, mai rar, maligna (carcinom);
– hiperplazia: cresterea numarului de celule care fabrica independent PTH dar fara sa se organizeze sub forma unei tumori. Afecteaza toate cele 4 glande si apare in sindroamele de neoplazie endocrina multiple (tumori ale mai multor glande endocrine) de cauza genetica.
Pe langa manifestarile datorate hipercalcemiei, pacientii mai au si osteoporoza cu posibile fracturi si deformari osoase, chiar formare de chiste la nivelul oaselor, datorita actiunii PTH-ului de dizolvare a osului.
Diagnosticul se pune prin dozarea PTH-ului, iar pentru localizarea leziunii se fac: ecografie si tomografie computerizata de regiune cervicala anterioara, scintigrafie cu technetium. Sunt utile osteodensitometria osoasa pentru obiectivarea osteoporozei si ecografia abdominala pentru evidentierea litiazei renale.
Tratamentul este chirurgical, cu extirparea tumorii sau a paratiroidelor hiperplaziate, cu atat mai rapid cu cat valorile calcemiei sunt mai mari sau exista complicatii. In mod paradoxal, dupa operatie, pacientii fac hipocalcemie severa, deoarece prin disparitia excesului de PTH, calciul are tendinta naturala de a se intoarce din sange in os. Pentru corectie sunt necesare doze mari de calciu si vitamina D scazute progresiv pentru o perioada de cateva luni postoperator.
