Antonia. Povestea nestiuta de paparazzi

Bilantul unei veri prea scurte

Cand vara inca nu se instalase oficial, Antonia lansa single-ul Wild Horses, pe care aveam sa-l tot auzim pe plaje si pe posturile de radio. „Vara asta a trecut prea repede”, spune acum. O vara plina de concerte. O vara cu prime luni de sarcina, o sarcina mai diferita decat cea dintai, cand muncise pana in luna a sasea, dupa care plecase in Italia sa nasca, pentru ca din luna a saptea nu ar mai fi putut calatori cu avionul.

Acum i-a fost un pic mai rau, dar „nu cine stie ce”, in niciun caz cat sa ii afecteze aparitiile pe scena sau drumurile lungi prin tara, pentru preselectiile emisiunii KidSing, un talent show in juriul caruia o vedem in aceasta toamna, alaturi de Cotabita si Wilmark, pe ecranele televizoarelor, la Kanal D. La auditii, in cinci orase, a ras, a plans, a vazut zeci de copii talentati si s-a bucurat pentru curajul lor de-a incerca.

Ea avea emotiile ei, caci nu are experienta vorbitului in fata camerei. „Eu sunt mai mult cu cantatul”, ii place sa spuna. „Apoi, o vara cu probleme personale, pe care a trebuit sa le rezolv”, continua Antonia. Dar despre asta, avea sa imi povesteasca mai tarziu. 

Cand vara se incheia oficial, la final de august, o tanara din Chisinau, pe nume Dara, lansa alaturi de Inna, Antonia si Carla’s Dreams piesa Fie ce-o fi. Suna cam asa: Pa-ba-pa-pam (…)/, Paranormal, paradox actual (…) Ne indragostim… Are un clip retro, si un quelque chose care te prinde.

Cat despre rivalitatea cu Inna, aflu ca e doar un mit intr-un showbiz al rivalitatilor. „Suntem foarte diferite, ea are un target mult mai mare in afara, lucrez si eu pe partea asta, dar acum sunt foarte indragita la noi si, in plus, trebuie sa te lansezi la tine inainte si abia apoi afara. Dar noi ne intelegem bine. De fapt, nu e nicio rivalitate.”

Intoarcere in timp. America

„Sunt amintiri atat de frumoase. Ma gandesc adesea la copilaria mea, pe care nu as schimba-o cu nimic.” A crescut intr-un mediu de care era extrem de atasata, unul tipic americanesc, dominat de o mentalitate libera. Prima data, se mutasera in Utah, apoi, pe cand ea avea 12 ani, in Las Vegas.

„Parintii mei, pur si simplu, au plecat in America pentru o viata mai buna, fiindca stim cat de greu e aici, la noi. Eu nu am apucat sa simt, m-au cam salvat din astfel de greutati. Bineinteles, a fost greu si acolo, pentru ca au inceput de la zero. Noi eram o familie, or e altceva cand te duci tanar si singur, de capul tau, in America. Mereu am apreciat la parintii mei ca au decis sa-si refaca viata undeva unde nu cunosteau pe nimeni si cu un copil dupa ei.” 

Isi aminteste o zi de pe cand avea 8-9 ani si locuia in Utah. „Mergeam cu mama prin mall, cand ne-a abordat un barbat de la o agentie de modele, propunandu-ne sa iau cateva cursuri, ca vede potential in mine. Mama s-a intrebat initial daca nu vrea doar sa ne ia banii, dar m-a inscris, totusi, la agentie.” Au urmat primele job-uri de model, fotografiile pentru cataloagele cu haine de copii. Aici, Antonia intrerupe povestea, ca sa-mi arate poze cu ea de atunci, pe ecranul telefonului. „Uite, sunt eu, micuta! E funny ca mama mi le-a trimis chiar azi…” 

Si apoi, se mutasera in Las Vegas, schimbase agentia de modele, nu mai era chiar o fetita si modeling-ul devenise job. „Dar nu m-a pasionat niciodata. La 10 ani, am inceput sa iau lectii de canto si de pian. La pian, nu-mi dadeam interesul, iar parintii mei nu-si permiteau sa plateasca aiurea. Azi, ar fi fost frumos sa stiu sa cant la pian. N-a fost sa fie.” In Las Vegas, castiga banii ei din job-urile de model.

„Asa am invatat eu cum se administreaza un cont. Parintii mei imi spuneau mereu sa pun jumatate din bani in cont, ma invatau cum e viata, si mie mi-a intrat asta in cap.” La 16 ani, avea sa refuze o echipa de producatori locali din Las Vegas, care o invitasera sa inregistreze cateva piese. Daca proiectul ar fi prins, ar fi trebuit sa renunte la scoala sau sa-si continue studiile la distanta, dar, oricat de incantata era ca in sfarsit i se da sansa sa ajunga cantareata, a decis sa termine mai intai scoala.

Oricum, ea stia ca sanse or sa mai fie. Continua sa faca prezentari de moda. Avea 17 ani cand prezentase pentru La Perla. Departe de a fi o mare pasiune, ii placea moda. Adolescentii americani lucrau de la 16 ani, in supermarketuri, oriunde, iar la 18 ani isi paraseau casele parintesti. „Job-ul meu nu era ceva obisnuit si ma consideram norocoasa, dar tot aveam in cap ca o sa fac muzica”, spune azi.

Planuia ca dupa liceu sa mearga in California, la Los Angeles, sa studieze muzica si sa incerce sa se remarce. „Eram convinsa ca nimic nu se intampla peste noapte decat daca ai un super-noroc.” In loc de asta, dupa liceu s-a intors in tara cu parintii. 

„De cand am venit aici, am intrat in priza si viata mea s-a schimbat cu totul. A fost ceva neasteptat, niciodata nu am zis ca scopul meu e sa devin cantareata aici. I-am mai auzit pe unii: Antonia a venit aici sa faca muzica, pentru ca nu avea nicio sansa in America. Nu. Eram constienta ca acolo e greu. Dar nu de asta am venit.” Intre timp, in America nu s-a mai intors niciodata.

Inapoi in Romania

Chiar daca Denise si Mihail Iacobescu, parintii ei, nu s-ar fi intors in acel septembrie 2007, Antonia planuia sa revina ca sa-si vada rudele si sa afle mai multe despre Romania. „Practic, de la 5 la 18 ani, mi-am vazut o singura data bunica. Doar ea ne-a vizitat in America. Nici nu-mi cunosteam rudele de aici.”

Nu dupa mult timp de cand revenise in tara, agentia  de modele cu care lucrase in Las Vegas a anuntat-o ca era dorita de o agentie din Italia si a plecat spre Milano. Nu era obisnuita sa calatoreasca singura si recunoaste ca e genul de om care prefera oricand compania. In Italia, a intrat in adevarata lume a modei, cu shoot-ing-uri, competitie stransa, nenumarate fete, zeci de castinguri.

Dar nu i-a placut. „De acolo, m-au trimis in Turcia. Deja eram intr-o perioada cand parintii mei nu ma mai puteau ajuta financiar. Am rezistat cateva luni bune singura acolo, cu veniri si plecari. Azi nu-mi vine sa cred. Era o schimbare. Nu mai eram copil. La intoarcere, l-am cunoscut pe fostul meu sot, cu care aveam sa stau patru ani.” S-au casatorit dupa nasterea Mayei Rosaria Castellano, fetita lor astazi in varsta de 4 ani.

Inceputul succesului

Tot la intoarcerea din Turcia a inceput si cariera ei in muzica. L-a intalnit pe Tom Boxer, care a invitat-o la studioul lui. „Nu voiam sa ma bag. Sa cant R&B era my american dream, or din ce auzeam la radio, aveam impresia ca aici se fac numai piese dance. Stiu ca mi-am zis: mai bine sa astept, poate sa merg la Londra…” Tom Boxer insista. Doar sa incerce.

Intr-o zi, a mers la studioul lui cu o prietena. El i-a aratat o piesa noua. „Vezi ca o sa apara la radio, o sa intri intr-o lume de vedete”, i-a spus. „Cat ma umfla omul asta”, s-a gandit ea. Dupa doar o luna, era in masina si a auzit piesa la radio. Roses on fire. Nu-i venea sa creada. Promovare, emisiuni. A doua piesa a fost Morena, difuzata si dincolo de granite, ceea ce a declansat adevaratul succes. „De atunci, pot sa spun ca am inceput sa ma simt cineva, un personaj din muzica noastra. Deveneam  cunoscuta.”

Dintre dragoste si muzica

„Si fix cand era acest boom, am ramas insarcinata si m-am retras. Mereu mi-am dorit copii. Atunci totul era OK pe plan personal, eram sustinuta si aveam incredere ca va fi usor sa revin in showbiz. Nu vreau sa consider ca am pierdut trenul. Intr-adevar, cand m-am intors, dupa nastere, a trebuit sa ma refac, dar nu am simtit ca trebuia sa o iau de la zero.” Era nevoie de inca un single la fel de tare, atata tot. A continuat sa lanseze piese.

„Dar, cu toate problemele personale, la un moment dat nu m-am mai focusat pe muzica. Iubesc ce fac, dar problemele mele ma infundau. A fost o perioada cand nu m-am implicat suficient in muzica, dar mi-am revenit. Piesa Marabu a avut succes si afara, la fel si Wild Horses. Dar de aici pana la a avea concerte in strainatate e un drum lung. Lucram la asta!”

Antonia nu a lasat niciodata impresia ca viata ei personala a trecut pe locul doi, dupa muzica, ceea ce o face sa nu se incadreze in categoria fetelor care isi doresc sa fie vedete cu orice pret.

„Dar vezi ca e rau si asa, si asa. Acum mi se spune ca aleg cariera in detrimentul fetitei mele, Maya, insa lumea uita ca am facut, totusi, un copil atunci. Mi se mai spune ca nu te apuci sa faci copii daca nu poti avea grija de ei. Nu e chiar asa. Si femeile cu job-uri normale au nevoie de ajutor. Si mama mea ma lasa cu cineva si nu era vedeta. Pe noi se pune o mai mare presiune si nu e corect, pentru ca suntem egali. Judecand asa, nici femeile doctor poate ca nu ar trebui sa aiba copii.”

Dupa prima sarcina, statuse in Italia pana cand fetita ei implinise trei luni, ca sa poata sa zboare. Apoi, se intorsese aici, se intorsese la muzica.

Antonia intrerupe povestea cand primeste un mesaj de la mama ei, care ii multumeste pentru flori. Asa face ea, uneori ii trimite buchete de flori la birou. „Mi-e drag”, imi explica simplu. Aflu ca mama ei, de meserie estetician, se ocupa acum de design interior. In aceasta perioada, Antonia face tot posibilul sa isi protejeze familia. Paparazzii o pot urmari noaptea pe ea, deja s-a obisnuit, stie cand sa se plimbe in viteza pe strazi, pentru a i se pierde urma, inainte sa opreasca in fata casei.

„Intrebarea este: cariera ti-a afectat sau nu viata personala?”

„Cand l-am cunoscut pe fostul meu sot, eu nu eram vedeta. Atunci, el m-a sustinut. Nu ne-am despartit din cauza carierei mele. E funny ca mi se reproseaza acum, dupa ce s-a terminat si sunt in divort, ca nu am timp pentru copil si ca am ales cariera, dar cat am fost casatorita nimeni nu mi-a spus asta. Poate el a simtit-o in sinea lui, dar a tacut. Nu mi-a dat nimic de inteles. Cand am ramas insarcinata, am stabilit impreuna ca e OK sa-mi continuu cariera. Poate pe parcurs nu i-a mai placut aspectul asta. Chiar nu stiu. Cert e ca nu de asta ne-am despartit.” 

Despartirea care a facut inconjurul ziarelor

In ciuda oricaror titluri scandaloase care au tinut primele pagini ale atator publicatii, Antonia nu considera ca despartirea ei de Vincenzo Castellano a fost una dramatica.

„Nu stiu daca eram prea mici sau e vorba doar de mentalitati diferite. Oamenii ma pot intreba: de ce nu ti-ai dat seama de la inceput? Dar in primii ani de relatie, caci inceputul nu inseamna doar cateva luni, te gandesti ca veti mai invata unul despre celalalt, ca fiecare va mai lasa de el si ca  o sa fie bine. Sau te indragostesti si lasi orice altceva deoparte. Imi pare rau cand ma gandesc la ce se intampla cu copilul. In privinta mea, cred ca din fiecare experienta de viata e o lectie din care ai de invatat. Pentru mine, a fost una mai dura, fiindca nu te joci cu familia si cu astfel de lucruri. Stiu ca asa a fost sa fie, nu am avut un plan sa imi fac o familie si apoi sa ajungem aici. Ne-am despartit civilizat, iar razboiul a inceput apoi.”

Cuvantul asta, „razboi”, nu ii place deloc. „Nu e un  razboi”, adauga. „Insa pentru mine e ciudat tot ce se intampla, se schimba atatea vorbe rautacioase.” 

Post-despartire, procese, optimism 

Pana atunci nu intelesesem mare lucru din ceea ce auzisem despre procesul pentru custodia Mayei. Erau atatea zvonuri. Ba ca dosarul ar fi fost mutat din Romania in Italia, ba ca ar fi ramas aici. „Eu am doua dosare”, mi-a spus Antonia. Incercam sa nu o intrerup.

„Pare dur ce o sa zic. Un dosar e de rapire a copilului si se judeca in Italia. Caci eu pot sa merg sa-mi vad copilul, dar nu e de ajuns, vreau sa il iau si la mine acasa, sa-l invat si despre familia de aici. Pana la urma, e pe jumatate romanca. Celalalt e pentru custodie si pentru divort, care se judeca impreuna aici, unde ne-am si casatorit. Copilul fiind nascut in Italia, e mai complicat. Certificatul ei e facut acolo, ea are cetatenie in ambele tari, avand parinti de doua nationalitati diferite.”

Ii e frica? „Daca ti-e frica, nu ai nimic de castigat”, imi zice. Ramane optimista. De ce sa-i fie frica? A luat in calcul tot, e pregatita pentru orice.

„Nu ma gandesc ca se va intampla ceva rau. Tot ce am facut eu a fost dupa despartirea mea. Legal, inca sunt casatorita, pentru ca formalitatile dureaza. Dar, sufleteste si moral, relatia mea de acum a inceput cand cea dinainte deja se incheiase. Si nu se incheiase cu vreo drama, cu vreun plec pentru ca tu m-ai inselat. Subiectul e controversat, caci eu mi-am refacut viata prima, intr-un timp scurt. Si de aici, replicile ca sigur din cauza ta ai divortat, ca sa fii cu celalalt! Dar nu asa a fost.”

Si Antonia tine sa puncteze ca sunt cu atat mai multe rautati cu cat si ea, si iubitul ei de acum, Alex Velea, sunt cunoscuti in showbizul de la noi. Crede ca daca s-ar fi vazut cu „un om normal, care sa lucreze la Carrefour”, subiectul nu ar fi avut acelasi impact. „Dar asa, lumea se uita si judeca. Totusi, trebuie sa tinem minte ca fiecare are povestea lui, cu greselile lui, si ca nu e frumos sa arati cu degetul, nimeni nu e in masura sa o faca.”

Tot ce isi doreste acum este ca situatia sa se rezolve si sa fie bine pentru toata lumea. „Eu nu-mi doresc sa stea copilul meu fara tata, nu sunt eu cea care impune sa stea numai cu mine. Oricum, in zilele noastre nu prea se mai da custodie unica, numai daca celalalt parinte a facut ceva extrem de grav. La mine, situatia e diferita pentru ca familia lui sta in Italia, iar eu – aici. Maya va trebui sa fie mai mult cu un parinte, caci va incepe in cativa ani scoala. E ca si cum ar fi custodie unica, desi nu e. Dar, fie ca o sa castig sau o sa pierd, eu o sa am drepturile mele ca mama, pe care nu poate sa mi le ia nimeni.”

De dragul Mayei, Antonia spera ca ea si familia Castellano vor reusi sa depaseasca neintelegerile si dorintele de razbunare, in caz ca acestea ar exista de vreo parte.

„Eu nu inteleg aceasta situatie, nici nu sunt razbunatoare. Daca ei au o problema, sper sa o rezolvam. Crede-ma ca eu nu mi-am imaginat ca se va intampla asa. Omul cu care am fost e o persoana foarte linistita. Insa in orice relatie, cand te desparti, ambii sunt raniti. Si eu am suferit, la fel si el. Atat ca unul sufera mai mult. Tot ce conteaza e ce e mai bine pentru copil. Si, nu stiu daca e OK sa o zic, dar se pare ca binele pe care ei au crezut ca i-l fac fiicei mele e sa o tina acolo, iar eu doar sa o pot vizita oricand. De fapt, aici e drama. Dar nu trebuie sa fie drama, daca decizi sa nu fie. Uneori, am impresia ca vor sa o tina departe de adevar, sa nu vada ca eu imi refac viata. Uita ca fiecare isi reface viata. Numai ca unul mai repede decat celalalt. Suntem tineri. Eu am 25, el are 27 de ani, nu ai cum sa stai singur. Iar, pentru ca eu mi-am refacut viata inaintea lui, nu inseamna ca sunt un exemplu negativ pentru copilul meu sau ca ii fac rau. Ca parinte, si mai ales despartit, trebuie sa te gandesti si la copil. Pe cine aduci in jurul lui? Nu o sa stau cu vreun psihopat. Sunt aspecte logice. Totusi, daca vrei sa fii rau, poti spune tot felul de lucruri. Dar, dincolo de toate, nu cred ca are nimeni dreptul sa-ti ia copilul.”

In toate fotografiile cu Maya, pe care Antonia le posteaza pe Facebook, amandoua par fericite. Imi povesteste cum, cu delicatete, i-a spus fetitei adevarul. „Copiii vad, simt si nu e bine sa ii tii departe de adevar. Eu ma vad cu un psiholog si stiu ca, in astfel de cazuri, unul dintre parinti trebuie sa-i spuna copilului ce se intampla, el trebuie sa stie ca parintii lui nu mai sunt impreuna, dar ca il iubesc la fel de mult.”

Stand de vorba cu ea, ii descoperi, dincolo de aparitiile uneori extravagante de pe scena, o latura materna pe care, orice vei mai auzi despre ea, nu te vei mai putea indoi ca o are. In sinea ei, si ea simte ca e o mama buna. Desi sunt momente cand… „Nu stii ce e in capul meu. Explodeaza. Sunt atatea barfe din care numai eu stiu adevarul si oamenii care vor sa ma creada. Am momente cand ma intreb: de ce nu ma crede nimeni ca pot sa am grija de copilul meu? Tot aud rautati: Antonia nici nu are grija de copilul pe care il are deja si se apuca sa faca altul. Nici nu mi s-a dat copilul, ca sa pot sa am grija de el!”

New love, the same life

O intreb daca toata tensiunea cu care se confrunta i-a unit mai mult pe ea si pe Alex. Judecati adesea de media, Antonia puncteaza din nou.

„Ca artisti, avem o imagine. Unii poate ca sunt desenati pe corp, poate ca au o imagine de bad boys. Dar nu inseamna ca ei asa si sunt. Presiunea e mare. Nici nu mai stiu si nici nu-mi mai pasa de ce zice lumea, dar adevarul e ca acest om m-a spijinit enorm. Alti barbati poate ca nu ar fi facut fata intr-o situatie atat de delicata. Psihic, nu-i usor. Caci eu trec prin certuri, conversatii, discutii cu avocati, uneori plang si nu mai pot si nici eu nu ma mai recunosc. Am momente. Am sperante. Azi sunt bine, imi spun ca e OK, a doua zi nu mai pot. Nu toti barbatii ar indura. Probabil ca il afecteaza si pe el. Nu mi-a spus-o niciodata, dar eu simteam. Intr-o zi, i-am zis: daca nu mai faci fata, o sa te inteleg. Desi ar fi fost dureros, as fi inteles.”

Au in comun atatea – de la muzica, la fel de a fi. Ambii sunt singuri la parinti si vin din familii de la care au invatat sa-si arate deschis ce simt. „Si stiu cum sa am grija de el, ii stiu dorintele, care sunt atat de simple. Nici eu, nici el nu avem mofturi de genul du-ma la Paris sau mai stiu eu ce. Doar sa ma ia de mana sau sa-si treaca degetele prin parul meu, doar de atat am nevoie.” 

Intr-o zi obisnuita, el ii face omleta la micul-dejun, „si chiar se pricepe”, iar ea, care de obicei nu bea cafea, a invatat sa o prepare „de dragul lui”. Au programe diferite, dar adesea se intalnesc sa manance impreuna de pranz. „Si seara ne vedem din nou acasa. Sa te trezesti cu omul pe care il iubesti si sa termini ziua tot cu el mi se pare cel mai important.” In ultima vreme, li se tot cer concerte comune.

„Lumea are impresia ca noi le cerem. Dar nu!” Apoi, imi dezvaluie cum, din 2015 vor planifica un mare turneu impreuna, in mai multe orase din tara. „Mi-ar placea sa aduca a Jay-Z si Beyonce. Nu ne compar cu ei, dar vrem un show aparte.” Se stie ca Antoniei ii place Beyonce. 

Astfel se incheie povestea Antoniei, asa cum am auzit-o, spusa chiar de ea, intr-o dupa-amiaza de sfarsit de vara, intr-o casa din nordul orasului. Am incercat, pe cat posibil, sa intervin cat mai putin, atat pe durata interviului, cat si mai apoi, in construirea textului de fata. La final, Antonia mi-a aratat cateva dintre grimasele ei, cu care isi cucereste fanii in fotografiile postate pe Facebook, mai ales in cele alaturi de fiica ei. Mie mi s-au parut mereu o marca personala a unei fete cu simtul umorului. 

P.S.: Prinsa de firul povestii, tarziu mi-am dat seama ca nu vorbiseram nimic despre stil. Combina haine feminine si tenisi. De obicei, poate fi vazuta in creatii Pas du Tout, Murmur, 109 si Dana Budeanu.