Zgomotul, furia, tipetele, vorbele urate si nemultumirile te urmaresc prin toata casa. Crizele de nervi sunt ca ploile de vara: izbucnesc din senin, pot dura cateva ore si se sting la fel de repede cum au izbucnit. Iar tu te intrebi mirata „Asta ce-o mai fi?”
Crizele de nervi pot incepe inca din primul an de viata, dar par sa ajunga pe cele mai inalte culmi pe la 3 – 4 ani. Cu totii ne miram cum de reuseste un copil de numai 3 ani sa agite o familie intrega si sa fie de nestapanit.
Aceasta este „varsta de aur”, pentru ca acum copilul incepe „sa se incalzeasca”. El invata cum sa obtina ce vrea si daca prima data i-a mers cu tavalitul pe jos si cu tipatul, atunci el si-a dat seama ca aceasta este metoda cea mai eficace. Iar tu realizezi ca puterea sta in mainile copilului.
Daca astfel de crize au loc in public (nimic nu este mai interesant pentru ei decat sa dovedeasca ce „tari” sunt in fata unor persoane straine), atunci, dintr-odata, copilul detine toate atuurile. Crizele de nervi ale copilului pot ajunge sa extenueze, sa descurajeze si sa infurie orice parinte. Copilul pare sa-si fi pierdut controlul. Este chiar asa?
Ce trebuie sa facem pentru a tine sub control crizele de nervi?
Incearca sa ramai calma. Nu ajuta la nimic sa faci si tu o criza. Nu ceda NICIODATA si incerca sa nu faci nimic din ce i-ar da impresia celui mic ca a castigat. Copiii fac crizele de nervi ca sa obtina ce vor. Cel mai rau lucru pe care il poti face este sa ii dai ce vrea. Daca este vorba despre o jucarie pe care o vrea, nu-i cumpara jucaria cu pricina. Cedezi o singura data si se va declansa mereu cate o criza de nervi, crezand ca va castiga din nou. Chiar si a spune „ma mai gandesc” sau „poate”, este echivalent cu o cedare. O alta metoda este sa-i ceri sa iasa din camera. Daca nu vrea, iesi tu.
Daca nu exista public, nu exista nici satisfactie. Sunt sigura ca mereu ti-ai zis: „tocmai acum a inceput…?”, deci poti spera ca se termina si cu crizele. Copilul trebuie sa invete ca rabdarea ta are o limita. Daca incepe sa se tavaleasca sau sa arunce cu lucruri, imobilizeaza-l pana se potoleste sau trimite-l singur in camera si da-i ocazia sa simta ca „a pierdut” ceva. Daca nu vrea sa isi puna hainele in dulap, dupa ce tambalaul a trecut, roaga-l sa le puna acolo. Sa nu faci nimic pana cand hainele nu sunt puse in dulap. Daca face mizerie, pune-l sa curete, dar numai dupa ce s-a potolit. Daca se hotaraste sa-si dea in petic in public, de pilda intr-un magazin, nu-ti bate capul sa vorbesti frumos si rational cu el (de ochii lumii).
Ia-l de mana cat poti de frumos si scoate-l afara, du-l la masina, sau intr-un loc unde sa va asezati (e posibil sa ai de asteptat pana se calmeaza). Apoi mergi direct acasa, lor le place in oras si intoarcerea acasa poate fi ca o pedeapsa. Nu-l scoate in oras si nu-i cere prea mult cand e obosit. Poti sa impui niste reguli de baza. Cand copiii cunosc regulile, e mai usor sa le impui. Invata-l sa accepte si refuzul. Copiii rasfatati cred ca li se cuvine totul si ca au dreptul sa foloseasca orice mijloace ca sa obtina ce vor.
Tot scenariul acesta cere rabdare, insa cheia succesului ca parinte este CONSECVENTA…
Copilul tau este deja supraponderal sau chiar obez? Depinde de tine sa creasca sanatos si fericit! Ajuta-l sa scape de kilogramele in plus!
