Empatia este definita de specialisti ca fiind capacitatea de a te transpune in situatia altei persoane, de a recunoaste si intelege trairile acesteia. Este cea care te ajuta sa gandesti si sa simti din perspectiva altuia, sa vezi lucrurile prin ochii lui. Ea contribuie la succes in orice activitate care implica interactiunea cu alte persoane, intarind relatiile.
Este foarte importanta in relatia de cuplu, in relatia parinte-copil, dar si in relatiile de serviciu. Este capacitatea de a intelege ce traieste o alta persoana chiar daca tu nu ai trecut prin aceeasi situatie. Pentru a face acest lucru, trebuie ca mai intai sa-ti constientizezi propriile trairi. Cu cat esti mai capabil sa-ti recunosti si sa-ti analizezi propriile emotii si sentimente, cu atat vei putea identifica mai usor starile emotionale ale celorlalti. Empatia te ajuta sa intelegi punctul de vedere al celorlalti si sa eviti anumite situatii periculoase, invatand din greselile altora.
Rabdare si deschidere
Ca sa intelegi in ce stare se afla interlocutorul, este nevoie de rabdare si deschidere. Trebuie sa fii atent la tot ce se intampla cu acesta pentru a observa reactiile lui si a „descifra” mesajele nonverbale, cum ar fi tonul vocii, privirea, expresia fetei, postura. Poti folosi aceste informatii pentru a imbunatati comunicarea si relationarea. Aceasta capacitate este prezenta la majoritatea oamenilor, intr-o masura mai mare sau mai mica. Unii oameni au o capacitate empatica mare, identifica usor emotiile si trairile persoanelor cu care relationeaza si traiesc alaturi de acestia cu o intensitate crescuta. Unii sunt mai putin sensibili la trairile altor persoane si reusesc sa le manipuleze si sa le exploateze profitand de slabiciunile acestora. Cercetatorii au observat o diferenta intre sexe in ceea ce priveste empatia. Femeile sunt mai empatice decat barbatii si se pare ca aceasta diferenta este legata de intuitia si de disponibilitatea femeilor. Astfel, preocuparea exagerata pentru emotiile altora poate duce la instabilitate emotionala si depresie, pe cand extrema cealalta, lipsa empatiei, se poate observa in cazul unor persoane foarte crude. Insa acestea sunt cazuri extreme. Este nevoie de un nivel optim al empatiei.
Cum se formeaza empatia
Empatia se dezvolta din copilarie, pe baza contagiunii afective. Studiile arata ca si sugarii sunt empatici. Ei reactioneaza la suferinta altcuiva, chiar daca nu inteleg ce se intampla. Astfel, plang cand vad un alt copil plangand sau rad cand vad un copil razand. La varsta de cateva luni, copilul reactioneaza la tot ceea ce se intampla in jurul lui ca si cum ar fi direct implicat. Parintii au un rol foarte important in dezvoltarea empatiei la copii, deoarece reprezinta modele de comportament. Mai tarziu, empatia poate fi dezvoltata daca i se explica copilului ce simte celalalt ca reactie la diverse intamplari. Vestea buna este ca aceasta poate fi dezvoltata pe parcursul vietii prin diverse metode. La adult, cel mai eficient este sa se explice efectului actiunii lui asupra celuilalt si schimbul de roluri. Chiar si in penitenciare, in cazul detinutilor foarte violenti, care nu-si regreta faptele, exista programe de reabilitare care se bazeaza pe stimularea empatiei. Agresorul este determinat sa empatizeze cu victima, sa inteleaga sentimentele acesteia si sa retraiasca evenimentele din perspectiva victimei.
Empatia te ajuta sa-i intelegi pe cei din jur
Pe baza empatiei apare si compasiunea, te face sa fii altruist, sa-l ajuti pe celalalt sa faca fata situatiei si in acelasi timp sa ierti mai usor. Empatizand cu persoana care te-a suparat si intelegand ce anume a determinat-o sa procedeze astfel, poti gasi si justificarea faptelor din pozitia acesteia. Este nevoie sa-i intelegem pe cei de langa noi pentru a putea relationa si a forma o comunitate.
