La inceput, totul pare idilic. Pare prea frumos pentru a fi adevarat. Lucrurile par cu adevarat promitatoare, petreceti atat de mult timp impreuna, cunoscandu-va, chiar si cu prietenii lui! Esti in al noualea cer! Apoi, un mesaj dupa miezul noptii face sa explodeze balonul tau de fericire si te trimite cu picioarele inapoi pe pamant..

Mesajul in cauza, dupa cum probabil puteti ghici, era de la nimeni alta decat SOTIA lui. Da. La inceput, am crezut ca e un fel de farsa pe care o fac prietenii lui.

Pareau genul de oameni care ar face asta, asa ca am sters si le-am spus sa nu se mai incurce cu mine, NU a fost amuzant.

Apoi, primesc o poza. Si devine mai rau. Nu numai ca este casatorit, dar are un copil. (Poza era ei trei, in caz ca nu ati ghicit).

Mi-a fost rau de stomac. Nu-mi venea sa cred la ce ma uitam! Ca sa nu mai vorbim de textele pe care le tot primeam de la ea.

Ea credea ca stiu despre ei! Nu stia ea ca eram complet socata si habar n-aveam! Adica, cum as putea ghici asa ceva? Cum ar putea cineva?

Sentimentele care-ti trec prin cap in acel moment sunt imposibil de descris.

Crezi ca ai acest lucru perfect cu cineva si ca de fapt il CUNOASTI, dar realitatea nu ar putea fi mai diferita. Eu eram cealalta femeie.

A fost cel mai rau sentiment si am fost absolut suparat ca ma va pune in acea pozitie oribila! Habar nu aveam, am fost pacalit si mintit, dar am simtit (prost) si eu de vina si m-a innebunit atat de mult.

Niciodata nu as face un lucru atat de oribil unei alte femei si ca cineva sa DECIDE sa faca amanta pe o alta persoana era enervant.

Apelurile lui necontenite (de saptamani!) nu au usurat lucrurile. Nu a fost suficient ca mi s-a rupt inima, dar a trebuit sa ma simt rau si cu mine?? A fost nasol si a fost greu sa te impaci.

Am incheiat totul cu el imediat, dar a facut-o mult mai greu. A trebuit sa invat sa uit ca l-am cunoscut vreodata si sa nu ma mai simt rau pentru mine pentru ceva despre care nu stiam absolut deloc!

A fost o situatie in care sincer nu puteam incepe sa cred ca ma aflu.

In loc sa-mi para rau pentru mine si sa fiu suparata pe el, am decis sa incerc macar sa ma preocup de alte lucruri, sa-mi tin mintea departe de asta/el.

A trebuit sa-mi spun ca NU a fost vina mea, a fost ceva ce mi s-a facut si asta este un fapt. Am fost pacalit si nu m-as mai lasa niciodata atat de increzator.

Au fost momente in care ma simteam atat de trist si nebun, uneori chiar tentat sa-i scriu. Sa-l intreb cum mi-a putut face asta mie (si sotiei lui!). Dar, din fericire, nu am facut-o. NU a meritat timpul meu.

Oricine este capabil sa pacaleasca pe cineva asa nu merita niciun gand!

Asa ca m-am invatat singur sa renunt. Era nesanatos sa ma gandesc la asta. Mi-a luat ceva timp sa accept toata aceasta situatie si sa fiu din nou in regula cu mine insami, dar am reusit sa trec peste asta si acum sunt in pace cu mine.

Stiu cine sunt si nimeni nu poate schimba asta. Este important sa nu lasi pe nimeni sa te faca sa simti ca esti mai putin decat esti.

Asadar, pentru oricine ar putea trece printr-un lucru asemanator – NU este vina ta si nu lasa sa te faca sa te simti mai putin despre tine.

A scapat de sub controlul tau si singurul lucru pe care il poti face acum este sa mergi mai departe si sa inveti sa ai din nou incredere.

Stiu ca suna greu, dar in cele din urma vei intalni pe cineva care te va face sa uiti totul despre asta si sa-ti restabileasca credinta in dragoste si barbati!

Lucrurile bune iau timp.